Pentru al doilea an consecutiv, seceta record din Amazon a provocat distrugeri ecologice și a lăsat comunități întregi izolate. Nivelurile apei în cele mai mari râuri amazoniene au scăzut la minime istorice. Deoarece aceste râuri sunt principalele căi de transport din regiune, consecințele nivelurilor critice de apă, care împiedică navigația, sunt de amploare pentru toate segmentele populației.
Calamitatea din acest an fusese prezisă cu mult timp în urmă. Guvernul brazilian a anunțat, la mijlocul lunii iunie, un fond de 505 milioane de reali (90 de milioane de dolari) pentru licențe de dragare a unor segmente ale râului Amazon și ale două dintre principalele sale afluente, Solimões și Madeira, în următorii cinci ani. Această sumă este aproape de patru ori mai mare decât cea cheltuită în răspunsul de urgență la seceta din 2023.
Această măsură a fost rezultatul unor luni de negocieri între guvernul federal și statul Amazonas, unde producția economică a industriei a scăzut cu 16,6% din cauza incapacității de a aduce aprovizionări sau de a transporta mărfuri cu barca în timpul ultimei secete.
Ministerul Porturilor și Aeroporturilor din Brazilia a denumit operațiunea de dragare propusă „cel mai mare volum de dragare din istoria Amazonului.” Departamentul Național de Infrastructură a Transporturilor (DNIT) a comunicat prin e-mail că va colecta sediment de pe fundul râului folosind un mecanism de aspirație, pentru a-l pompa ulterior într-o altă locație, cu scopul de a crește nivelurile apei într-un anumit canal.
Planul „ține cont de navele care navighează pe râu, caracteristicile fundului râului, nivelurile apei de-a lungul anului și cantitatea de nămol acumulată,” a spus DNIT.
„Pe lângă dragare, se planifică și instalarea de semne nautice în secțiunile incluse în contract, pentru a ghida navigatorii și a marca canalul de navigație.”
În plus față de ajutarea producătorilor în transportul mărfurilor, dragarea râurilor ajută și populațiile vulnerabile care sunt afectate disproporționat de secetă, a declarat Robert Muggah, ofițer șef de inovație la Institutul Igarapé, un think tank, prin e-mail. Aceste populații „depind de râuri pentru tot, de la pescuitul de subzistență la comerțul cu bunuri,” a spus el.
„Familiile de pe malul râului se confruntă adesea cu dificultăți în accesarea bunurilor esențiale, inclusiv alimente și provizii, pe măsură ce costul bunurilor începe să crească,” a subliniat Muggah, menționând că provocările de navigație și timpul prelungit de călătorie duc la costuri mai mari pentru transportul bunurilor și serviciilor – și prețuri mai mari pentru consumatori. „Mai mult, micșorarea râurilor restricționează, de asemenea, accesul la zonele de pescuit cheie.”
Remodelarea celei mai mari bazine din lume
Cu toate acestea, operațiunile de dragare aduc riscuri ecologice, potrivit experților.
Dragarea și redepunerea sedimentelor pot reduce accesul la zonele de pescuit, pot crește eroziunea în zonele rezidențiale cu risc ridicat și pot deteriora calitatea apei. Riscurile pentru natură includ, de asemenea, colmatarea și schimbările în pH-ul apei, conductivitate, salinitate, turbiditate și temperatură, toate acestea având consecințe drastice asupra ecosistemelor fluviale.
În statul Pará, dragarea a început la mijlocul lunii august, iar manatele și delfinii de râu, specii deja amenințate de secetă, au fost găsiți morți de-a lungul râului Amazon, precum și numeroase specii mai mici de pești.
Cel puțin 228 de delfini de apă dulce au murit în lacuri conectate la râuri, posibil din cauza căldurii excesive. În 2023, peste 220 de delfini de apă dulce au murit în lacuri conectate la râuri, posibil din cauza căldurii excesive în timpul secetei istorice din Amazon.
Unul dintre principalele puncte de îngrijorare asociate cu dragarea este însă perturbarea straturilor de sediment de pe fundul râului, ceea ce poate elibera și expune contaminanți îngropați, inclusiv metale grele precum mercurul, a cărui prezență în râul Madeira este o problemă în creștere.
Toate amenințările sunt mai mari într-un ecosistem complex precum Amazonul. „Trebuie să discutăm despre superlativele Bazei Amazonului,” a declarat Rogério Ribeiro Marinho, profesor de geografie fizică la Universitatea Federală din Amazonas. „Este cea mai mare bază fluvială din lume, cu peste 6 milioane de kilometri pătrați, mai mult decât jumătate din suprafața continentului sud-american.”
Acesta acoperă de asemenea un sistem hidrologic incredibil de complex și dinamic. Madeira, de exemplu, care găzduiește cea mai diversă viață piscicolă din Bazinul Amazon, variază de la debite foarte scăzute în sezonul secetos la a deveni mai mare decât Congo, al doilea cel mai mare râu din lume, în timpul sezonului ploios, a declarat Naziano Filizola, profesor de hidrologie la Universitatea Federală din Amazonas.
„Un râu ale cărui rate de debit variază atât de mult transportă un volum imens de sedimente,” a spus Filizola.
Găsirea echilibrului
Filizola a declarat că, în contextul de urgență al secetei și al impactului acesteia asupra comunităților din Amazonul brazilian, planul de dragare poate părea o necesitate.
„Statele precum Amazonas depind foarte mult de canalele fluviale, așa că seceta este într-adevăr o situație de urgență, și nu putem lăsa întreaga regiune izolată de restul lumii. Trebuie să asigurăm populației un standard minim de calitate a vieții,” a spus Filizola. „Întrebarea este: Facem acest lucru în mod corect?”
Una dintre provocări, a spus el, este cât durează să se finalizeze o astfel de operațiune. Adăugați timpul pierdut cu birocrația, iar urgența ar putea fi deja trecută odată ce utilajele grele sunt în funcțiune. „Când va fi gata să opereze, evenimentul de secetă ar putea fi deja încheiat,” a spus Filizola.
Potrivit lui Muggah, tehnologiile emergente de dragare ar putea reprezenta o alternativă mai puțin dăunătoare. „Există vehicule fără pilot operate de la distanță, echipate cu sonar și altele, care pot efectua dragaje extrem de selective și precise pentru a minimiza turbiditatea și a optimiza transportul sedimentelor,” a spus el. „Aceste tehnologii sunt deosebit de potrivite pentru zonele în care dragarea standard este provocatoare și restricționată.”
Muggah a adăugat că, în timpuri de urgență, aceste tehnologii trebuie „complementate cu asistență pe termen scurt și programe sociale pentru comunitățile vulnerabile, cum ar fi apă, alimente și medicamente.”
Pentru Marinho și Filizola, însă, orice soluție sustenabilă pe termen lung trebuie să includă neapărat discuții cu localnicii. „Este esențial să învățăm cum să interacționăm mai bine cu publicul. În loc să venim cu intenția de a le predica comunităților ce să facă, trebuie să învățăm din experiențele lor și din soluțiile pe care le-au creat ei înșiși,” a spus Filizola.
Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!