Aproximativ 50 de milioane de europeni nu își pot încălzi locuințele în condiții adecvate, în timp ce scumpirea gazelor și nivelul mai redus al rezervelor energetice sporesc îngrijorările înaintea sezonului rece. Miniștrii energiei din Uniunea Europeană s-au întâlnit la Luxemburg pentru a discuta soluții de reducere a facturilor și de protejare a consumatorilor, însă nu au reușit să ajungă la un compromis. Discuțiile au scos la iveală divergențe privind taxarea gazelor, ajutoarele pentru populație și ritmul tranziției către energia curată, relatează Euronews.
Comisarul european pentru energie, Dan Jorgensen, a atras atenția asupra situației celor aproximativ 50 de milioane de persoane care nu își pot încălzi corespunzător locuințele. Deși autoritățile europene nu prevăd, în prezent, riscul unor penurii de petrol sau gaze naturale, acestea avertizează asupra unui posibil șoc economic, care ar putea face ca serviciile energetice de bază să devină inaccesibile pentru o parte dintre cetățeni.
Instabilitatea piețelor este alimentată de conflictele din Orientul Mijlociu și de războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei. Prețurile angro ale gazelor naturale au depășit recent 97 de euro pentru un megawatt-oră, atingând cel mai ridicat nivel din 2022.
În același timp, depozitele de gaze ale UE sunt umplute în proporție de aproximativ 75%, comparativ cu 83% în perioada similară a anului trecut. Presiunile asupra sectorului energetic se resimt și în mediul de afaceri: între 2021 și 2023, 62% dintre companii au raportat blocaje operaționale provocate de fluctuațiile costurilor la energie, iar 80% dintre întreprinderile europene s-au confruntat cu dificultăți în lanțurile de aprovizionare sau au fost nevoite să își reorganizeze activitatea.
La reuniunea de la Luxemburg, una dintre principalele dispute a vizat propunerea Comisiei Europene de majorare a taxelor pe gaz, măsură menită să stimuleze trecerea la surse de energie mai puțin poluante. Treisprezece state membre, printre care Germania și Italia, au solicitat retragerea inițiativei, argumentând că aceasta ar putea afecta în special consumatorii cu venituri mici.
Totodată, interdicția privind importurile de gaz natural lichefiat (GNL) din Rusia este în continuare programată pentru ianuarie 2027. Unele state, inclusiv Italia, susțin introducerea unor plafoane naționale pentru prețuri. În lipsa unui consens, Consiliul a amânat adoptarea unor măsuri suplimentare, urmând să continue negocierile pentru identificarea unui compromis în decembrie 2026, transmite Digi24.
Rusia și Orientul Mijlociu, factori de presiune asupra pieței
Până la declanșarea invaziei ruse în Ucraina, Rusia asigura aproximativ 45% din importurile de gaze naturale ale Uniunii Europene. Până în 2025, această pondere s-a redus la circa 12%, iar statele membre au fost nevoite să își diversifice sursele de aprovizionare, orientându-se către furnizori precum Norvegia, Statele Unite și Algeria.
O altă schimbare importantă a fost înregistrată la sfârșitul anului 2024, când a expirat acordul privind tranzitul gazelor rusești prin Ucraina. Prin această rută au fost transportați aproximativ 15 miliarde de metri cubi de gaz în 2024.
Pentru a compensa reducerea livrărilor prin conducte, Uniunea Europeană a apelat într-o măsură mai mare la gazul natural lichefiat, care este, de regulă, mai costisitor. Astfel, piața europeană a devenit mai expusă concurenței internaționale și evoluțiilor geopolitice. Europa concurează pentru aprovizionare cu marii importatori din Asia, iar creșterea cererii sau eventualele perturbări ale livrărilor la nivel mondial pot determina rapid noi scumpiri.
Situația este complicată și de conflictul din Orientul Mijlociu. Strâmtoarea Ormuz reprezintă o rută esențială pentru transportul resurselor energetice, prin care trece aproape 20% din aprovizionarea mondială cu GNL. După izbucnirea conflictului, perturbările transportului maritim au afectat exporturile unor producători importanți, printre care Qatar și Emiratele Arabe Unite.
Conform Agenției Internaționale pentru Energie, livrările de GNL din aceste două țări au scăzut cu aproximativ 35 de miliarde de metri cubi în perioada martie-iunie 2026, comparativ cu aceleași luni ale anului precedent.
Datele Gas Infrastructure Europe arată că, la 26 octombrie 2026, depozitele de gaze din UE erau umplute în proporție de aproximativ 75%. Situația diferă însă considerabil de la o țară la alta. În Germania, nivelul rezervelor era de circa 62%, iar în Țările de Jos, de aproximativ 65%. În Italia, depozitele depășeau 90% din capacitate.
Țările cu stocuri mai reduse ar putea fi nevoite să achiziționeze cantități suplimentare de gaze în timpul iernii, când cererea pentru încălzire crește, iar prețurile tind să atingă niveluri ridicate.
Ce măsuri analizează Uniunea Europeană
La reuniunea din 29 octombrie, miniștrii energiei au examinat două direcții principale de acțiune: reducerea facturilor la electricitate prin modificarea tarifelor de rețea și pregătirea statelor membre pentru eventuale întreruperi ale aprovizionării cu gaze naturale.
Comisia Europeană consideră că sistemul de aprovizionare cu gaze al Uniunii este pregătit pentru sezonul rece, chiar dacă nivelul stocurilor este mai mic decât anul trecut. Totuși, o perioadă îndelungată de temperaturi scăzute ar putea pune presiune suplimentară asupra sistemului energetic.
Unul dintre subiectele discutate a fost inițiativa prezentată de Comisie la 17 iulie 2026, care urmărește reducerea facturilor la electricitate prin revizuirea modului de calcul al tarifelor pentru utilizarea rețelelor. Aceste costuri acoperă construirea, exploatarea și întreținerea liniilor electrice și a infrastructurii aferente și reprezintă aproximativ un sfert din factura medie la electricitate a unei gospodării din UE.
Prin modificările propuse, Comisia urmărește o mai mare transparență și eficiență în stabilirea acestor tarife. Totodată, operatorii ar urma să utilizeze mai eficient infrastructura existentă, inclusiv prin instalarea contoarelor inteligente, digitalizarea sistemelor și gestionarea mai bună a rețelelor, în loc să recurgă exclusiv la construcția unor noi instalații costisitoare.
Inițiativa ar putea încuraja și consumatorii casnici, precum și companiile, să utilizeze electricitatea în afara orelor de vârf. De exemplu, încărcarea unui automobil electric pe timpul nopții, când cererea este mai redusă, ar putea contribui la diminuarea tarifelor de rețea și la reducerea presiunii asupra infrastructurii.
Un alt element al propunerii prevede ca acciza aplicată electricității să nu depășească nivelul celei pentru gazele naturale. Măsura ar urmări să stimuleze trecerea la încălzirea electrică și la alte tehnologii care folosesc energia electrică.
Mai mulți miniștri au avertizat însă că noile reguli ar putea extinde prea mult influența instituțiilor europene asupra unor decizii care țin în prezent de competența guvernelor naționale. În consecință, unele state au cerut mai multă flexibilitate, pentru ca reglementările să poată fi adaptate la particularitățile piețelor naționale.
Pregătirea pentru eventuale întreruperi ale livrărilor de gaze în iarna 2026–2027 a reprezentat o altă temă importantă. Miniștrii au subliniat necesitatea diversificării surselor de aprovizionare, a reducerii dependenței de combustibilii fosili și a investițiilor în producția internă de energie curată.
De asemenea, aceștia au pledat pentru o cooperare mai strânsă între statele membre, schimb de informații și solidaritate energetică, inclusiv în raport cu Ucraina și Republica Moldova.
Stocarea gazelor rămâne un element esențial al pregătirilor pentru iarnă. În mod obișnuit, statele membre trebuie să atingă un grad de umplere a depozitelor de 90% în perioada 1 octombrie – 1 decembrie. Normele europene permit însă anumite derogări atunci când condițiile de pe piață sunt dificile.
Consiliul a evidențiat și importanța consolidării rezilienței infrastructurii energetice pe termen lung, inclusiv în fața riscurilor generate de schimbările climatice.
De ce scumpirea gazelor influențează facturile la electricitate
Prețul gazelor naturale are un impact direct asupra costului energiei electrice pe piața europeană. În general, prețul angro al electricității este stabilit în funcție de costul celei mai scumpe centrale necesare pentru a acoperi cererea.
Producția este asigurată, de regulă, în ordinea costurilor, începând cu sursele mai ieftine, precum energia regenerabilă, și continuând cu cele mai costisitoare. Întrucât energia eoliană și cea solară nu pot acoperi permanent întregul consum, statele membre au nevoie și de centrale pe gaz. De multe ori, acestea sunt ultimele unități de producție activate pentru a satisface cererea, iar costurile lor influențează prețul întregii piețe.
Din acest motiv, majorarea prețului gazelor poate duce la scumpirea electricității chiar și atunci când cea mai mare parte a acesteia este produsă din surse mai ieftine.
Europa a reușit să reducă parțial dependența prețurilor la electricitate de evoluția pieței gazelor. Totuși, lipsa unor capacități suficiente de stocare a energiei, precum hidrocentralele cu acumulare prin pompaj și bateriile, menține necesitatea utilizării centralelor pe gaz în perioadele de consum ridicat.
Noah Gordon, cercetător principal în domeniul politicilor la Consiliul European pentru Relații Externe, a atras atenția asupra acestei vulnerabilități, subliniind că, în lipsa unor capacități suficiente de stocare, gazul rămâne necesar pentru acoperirea vârfurilor de consum.
O soluție ar putea fi dezvoltarea rețelelor energetice și a interconexiunilor dintre state. Țările care produc cantități mari de energie regenerabilă la costuri reduse ar putea exporta surplusul către statele care au o producție mai mică de energie curată.
Gordon a avertizat însă că lipsa conexiunilor suficiente, atât între statele membre, cât și în interiorul acestora, împiedică uneori transportul energiei ieftine către regiunile unde este cea mai mare nevoie de ea. În aceste condiții, unele țări continuă să depindă de surse locale mai scumpe și neregenerabile, ceea ce accentuează diferențele de preț de pe piața europeană.
Măsurile diferă în funcție de mixul energetic al fiecărei țări
O altă dificultate pentru autoritățile europene este lipsa unei soluții care să poată fi aplicată uniform în toate statele membre. Fiecare țară are un mix energetic diferit, iar acest lucru influențează măsura în care scumpirea gazelor se reflectă în facturile consumatorilor.
În Spania, de exemplu, ponderea importantă a energiei eoliene și solare face ca influența gazelor asupra prețului electricității să fie mai redusă și să se manifeste doar în anumite intervale ale zilei. În Italia, unde centralele pe gaz asigură o parte mai mare din producția de electricitate, evoluția prețurilor acestui combustibil are un impact mai puternic. Germania și Țările de Jos se situează între cele două modele.
Prin urmare, măsurile de limitare a efectelor scumpirii gazelor ar putea aduce beneficii semnificative Italiei, dar ar avea un impact mai redus în alte state.
În opinia lui Noah Gordon, electrificarea și dezvoltarea energiei curate reprezintă principala cale prin care statele europene își pot consolida reziliența și securitatea aprovizionării.
Ajutoare imediate sau investiții pe termen lung
În fața crizei energetice, Uniunea Europeană are la dispoziție două categorii principale de măsuri. Prima vizează intervențiile rapide, care ar putea reduce facturile consumatorilor în perioada următoare. A doua presupune investiții pe termen lung, menite să diminueze dependența de importurile de combustibili și vulnerabilitatea în fața fluctuațiilor de pe piețele internaționale.
Printre soluțiile imediate se numără reducerea taxelor și impozitelor, acordarea subvențiilor și a voucherelor pentru energie, plafonar
Abonează-te la canalul nostru Telegram pentru știri actualizate direct pe telefonul tău!