În culisele politicii moldovenești se pune la cale un scenariu original de realegere a actualei șefe de stat. Se rezolvă, cum ar veni, chestiunea cea mai importantă și cea mai delicată a anului 2024: salvarea Maiei Sandu; și nu pur și simplu salvarea prin alegere, ci realegerea garantată, sută la sută! Prima întrebare, ori prima noastră nedumerire ar fi: cum, în timp ce războiul ne bate la poartă, iar criza economică ne mănâncă de pe picioare, cineva visează la un fotoliul moale sub șezut? Întocmai..! În timp ce țăranul e năucit de prețul la motorină, orășeanul – de cel cel al apei și gazului, iar inflația a mușcat până la os din pensia bătrânilor, politicianul nr.1 al plaiului nostru mioritic se gândește la confortul de mâine, mai exact la gaura legislativă prin care va trece ca glonțul spre locul călduț și pufos de pe Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt 154.
Calculul e simplu. Anti-ratingul Maiei Sandu, adică antipatia populară față de președinte continuă să crească: conform ultimelor date sociologice actuala șefă de stat nu e agreată de 70 la sută dintre alegători. Susținerea partidului de guvernare, PAS, scade din lună în lună, conform acelorași date. Pentru ca încercarea legendarului milion de alegători de a re-vota președinta, să nu devină pentru guvernare o catastrofă, există doar o singură soluție: Maia Sandu urmează să fie aleasă nu de întreg poporul, ci de Parlament… E imposibil? Nu, și nu e chiar atât de dificil, cum ar părea la prima vedere. Pentru asta e nevoie de două lucruri: de 61 de deputați gata să-și dea viața pentru regină și de o Curte Constituțională loială președintei, care ar schimba fără teamă modul de alegere.
Fracțiunea parlamentară majoritară PAS, născută și alăptată de Maia Sandu numără 63 de deputați, dar nu toți și întotdeauna sunt fideli președintei. Ne aducem aminte, că 12 ori 13 dintre ei, în frunte cu vicepremierul Spânu, zis “Dominatorul”, au improvizat un protest la Palatul prezidențial în noaptea de pomină din noiembrie trecut, nedorind să susțină candidatura premierului Recean la prima ofertă. Evident că toți așteptau ca madam președinte să-i rupă capul ”Dominatorului” pentru nesupunere, dar și pentru alte păcate, discutate pe larg în spațiul public. După debarcarea din postul de ministru și de cneaz al gazului moldovenesc se profila o celulă de toată frumusețea în Izolatorul 13, ca în legendarele fotografii ale ex-ministrului Litvinenko. Dar s-a lăsat cu pace, pentru că președinta are imperioasă nevoie de Spânu, adică de cele 13 voturi la sfârșitul anului viitor.
Domnica Manole, președintele Curții Constituționale (CC), este o altă piesă indispensabilă operațiunii de realegere Maiei Sandu. E un judecător cu trecut glorios, mai ales, la capitolul dosarelor pierdute la CEDO. E un președinte scump, cum n-a mai văzut Moldova: însoțită de bodyguarzi și la palat și la bâlci, cu un salariu amețitor, cu indemnizații grase la prima cerere, deși dispune de o pensie egală aproape cu un salariu ministerial. Statul chiar a avut grijă s-o alinte și să-i plătească despăgubiri de 800 mii lei, în urma unui proces de judecată straniu și neîncheiat. Mai mult, Domnicăi Manole i s-a păstrat funcția la CC în condițiile, în care mai mult de jumătate dintre deputații Parlamentului i-au votat acum doi ani retragerea mandatului, pe motiv că au fost încălcate mai multe norme de drept, dar și din lipsă de înaltă competență profesională.
Manole nu întrunește, poate, calitățile unui judecător profesionist, în schimb a trecut toate filtrele Maiei Sandu, toate testele de fidelitate. Loialitatea Domnicăi Manole i-a asigurat președintei victoria în una dintre cele mai dure bătălii pentru putere. Calea către alegerile parlamentare anticipate din 2021 a fost netezită, mulțămită nepăsării, eufemistic vorbind, de care CC a dat dovadă față de acrobațiile politice ale președintei. Două trucuri de o rară viclenie au scos atunci din joc doi premieri desemnați. Al doilea și-a retras candidatura, vă aduceți aminte, în mod surprinzător chiar în timpul consultațiilor, când părea că socialiștii câștigaseră meciul. Ceva mai înainte Sandu desemnase un prim-ministru apriori ratat, Natalia Gavrilița, care a venit în fața Parlamentului să ceară, prin absurd, ca să nu fie votată. Apropos, Gavriliță, care e ocupată acum de difuzarea presei de partid în stradă, va fi rugată să plece cât de curând peste hotare, la o ambasadă, ca să nu încurce aici ițele operațiunii electorale.
Așadar, exact șapte ani în urmă, în martie 2016, Curtea Constituțională, capturată de Vlad Plahotniuc a decis, fentând inspirat legea, ca președintele țării să nu mai fie ales de Parlament, ci de întreg poporul. De ce n-ar proceda oare acum Curtea Constituțională invers? Are și Maia Grigorievna la fel ca și Vlad Gheorghici – un interes special. Corabia controlată de pirați, precum numea Moldova la începutul mandatului său – zdrobită de jale – Maia Sandu, n-a mai ajuns să fie salvată. Ceata de corsari proeuropeni i-a înlocuit pe cei aruncați peste bord, iar șefa vasului, iată că nu mai insistă să fie aleasă de echipa legitimă de marinari. Maia Sandu se pregătește de un vot garantat cu sprijinul Curții Constituționale și a deputaților devotați. Să vedem, dacă vântul îi va sufla și de data asta în pânze!
Autor: Valeriu Reniță