După ce a fost torturat de ruși, Oleksii Sivak a înființat un grup de suport pentru bărbații care au suferit abuzuri similare, simțind nevoia de a crea un spațiu sigur unde victimele masculine să își poată împărtăși experiențele.
Conform The Guardian, Oleksii Sivak a fost supus torturii timp de săptămâni întregi de către soldații ruși, care i-au aplicat șocuri electrice la organele genitale într-un subsol înghețat din orașul său natal, Kherson, ca pedeapsă pentru că s-a opus dominației lor.
Când forțele ucrainene au recucerit orașul în toamna anului 2022, Sivak a fost pus în contact cu o rețea de medici specialiști, cărora li s-a solicitat să contribuie la recuperarea sa. I s-a oferit posibilitatea de a-și selecta echipa medicală în funcție de nevoile sale specifice.
Aproape toate părțile corpului au fost afectate, însă nu au fost disponibili urologi sau medici specializați în tratamentul organelor reproductive masculine. „Ar trebui să merg la ginecolog? a fost întrebarea lui Oleksii Sivak. În tot acest timp, nu existau resurse sau informații specifice pentru bărbații care au suferit violențe sexuale.
Întrebarea despre ginecolog a dezvăluit o realitate dură: rănile invizibile ale bărbaților, victime ale violenței sexuale în război, rămân un subiect tabu. Violența sexuală a devenit o armă de război în Ucraina. Potrivit ONU, sute de bărbați și băieți au fost victime ale torturii și abuzurilor sexuale în închisorile rusești.
Rusia a fost acuzată de ONU că aplică tortura sexuală sistematică împotriva ucrainenilor, atât civili, cât și prizonieri de război, în aproape toate centrele de detenție pe care le controlează. Aceasta include acte grave precum violuri, tentative de viol, amenințări cu violul, castrare, bătăi și administrarea șocurilor electrice la nivelul organelor genitale.
De asemenea, victimele sunt supuse nudității forțate repetate și umilirii sexuale. Comisia ONU a confirmat că torturile, inclusiv violența sexuală, au devenit o practică obișnuită în închisorile rusești din Ucraina. Victimele, în special bărbați, descriu un sistem de teroare în care abuzurile fizice și psihice sunt utilizate în mod deliberat.
ONU despre violența sexuală în Ucraina
Organizația, care deține o bază de date globală cu cazuri de violență sexuală de peste 30 de ani, a avertizat că amploarea abuzurilor înregistrate în Ucraina este fără precedent. Violența sexuală împotriva bărbaților, deși un fenomen global, a atins proporții alarmante în contextul conflictului ucrainean. Cele 236 de incidente documentate în mai puțin de trei ani, inclusiv cazuri de violență asupra băieților, atestă o practică sistematică a torturii de către forțele ruse și eforturile susținute ale Ucrainei de a aduce aceste crime la lumină.
Motivat de propria experiență izolantă, Sivak a decis să creeze o comunitate de susținere pentru bărbații care au fost victime ale violenței sexuale în război, precum el, dar care erau adesea ignorați de programele existente. „Unul dintre scopurile acestei organizații este de a crea o cale acolo unde nu a existat până acum, astfel încât să putem fi ghizi pentru alții”, a spus acesta.
În timp ce Ucraina onorează public sacrificiile vizibile ale soldaților și supraviețuitorilor, rănile ascunse ale violenței sexuale suferite de bărbați rămân în tăcere, ignorate de imaginile comune ale amputaților și de discursurile publice. Rușinea, o armă folosită de invadatori pentru a-i umili pe victime, este motivul pentru care Sivak a decis să vorbească deschis. El își dorește ca rețeaua să fie o speranță pentru cei care suferă în tăcere și o voce puternică pentru cei încă captivi.
Sivak a vrut să-i ajute și pe alți bărbați care au trecut prin aceeași experiență ca el. În închisoare, el a fost într-o celulă cu alți bărbați, cum ar fi doctori și psihologi. Împreună, s-au susținut și au devenit prieteni. După ce au fost eliberați, au continuat să se întâlnească și să vorbească despre experiențele trăite. Astfel, au format un grup pe care l-au numit „Asociația Alumni pentru bărbații din Ucraina care au fost deținuți și torturați”. Ideea numelui a venit de la soția lui Sivak, Tamara, care l-a susținut foarte mult pe el și pe ceilalți supraviețuitori.
Sivak și prietenii lui au avut o idee amuzantă. Și-au dat seama că timpul petrecut împreună în închisoare i-a făcut să se simtă ca și cum ar fi fost la o școală foarte ciudată. Așa că au început să se numească pe ei înșiși „absolvenți”. Chiar dacă nu au primit nicio diplomă, experiențele lor dureroase au fost ca o lecție de viață foarte grea. Sivak a spus că aceste experiențe au lăsat urme adânci în sufletele și în trupurile lor.
Totul a început când rușii au atacat orașul lui Sivak. Până atunci, el era marinar și pleca adesea pe mare cu nava. Viața lui s-a schimbat complet din cauza războiului. Înainte de a fi închis, el era ca o „fantomă a mării”, petrecând luni întregi pe mare, departe de casă.
Înainte de război, viața lui Sivak era destul de simplă. El își dorea doar să aibă o familie și nu se implica în politică. Dar când rușii au invadat Ucraina, totul s-a schimbat. În loc să plece la muncă, așa cum avea planificat, el a decis să rămână acasă pentru a-și proteja familia și să lupte împotriva ocupanților. Ziua, el gătea mâncare pentru bătrâni, iar noaptea, el și alți ucraineni îndrăzneți începeau o adevărată misiune secretă. Întreaga noapte, aceștia agățau steaguri ucrainene și afișe care arătau că nu renunță la lupta pentru libertate. Cu fiecare steag, cu fiecare mesaj, ei îi provocau pe ocupanții ruși și le arătau că nu sunt singuri.
Dovezile obținute de la prizonierii întorși sugerează că foarte puțini au scăpat de cele mai grave abuzuri. Un raport efectuat de către ONU a scos la iveală o situație îngrozitoare: majoritatea bărbaților ucraineni capturați și a medicilor luați prizonieri de către ruși au fost torturați și abuzați sexual. Un expert ONU a spus că aceste abuzuri nu sunt cazuri izolate, ci o practică răspândită și acceptată de armata rusă. Potrivit rapoartelor, forțele ruse au transformat tortura în practică obișnuită în închisorile unde sunt deținuți prizonierii de război ucraineni, acționând cu convingerea că vor scăpa nepedepsiți.
În mărturia sa din septembrie în fața Consiliului ONU pentru drepturile omului, Møse a subliniat utilizarea frecventă a violenței sexuale ca formă de tortură în aproape toate centrele de detenție. Oleksii Sivak, un supraviețuitor, consideră că violența sexuală este atât de normalizată în închisorile rusești încât majoritatea ucrainenilor deținuți acolo sunt supraviețuitori, chiar dacă nu recunosc unele forme de abuz, cum ar fi loviturile sau șuturile în organele genitale, ca agresiuni sexuale. El a afirmat: „Probabil că aproape fiecare bărbat eliberat din captivitate face parte din rețeaua noastră, doar că nu toți sunt conștienți de asta”.
Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!