Alegerea lui Nicușor Dan în funcția de președinte al României reprezintă nu doar o victorie electorală surprinzătoare, ci și un semnal puternic pentru toți românii de pe ambele maluri ale Prutului. În special, în Republica Moldova, unde votul masiv pentru Nicușor Dan și prezența record la urne exprimă dorința clară de reconectare la România și la proiectul european prin București.
Încă din primul său discurs oficial, Nicușor Dan a anunțat că prima sa vizită ca președinte va fi la Chișinău — nu la Bruxelles, Paris sau Berlin, ci în capitala „celui de-al doilea stat românesc”. Chiar dacă realitățile diplomatice pot impune alte priorități, acest gest simbolic marchează o intenție clară: consolidarea legăturilor între cele două state românești într-un context geopolitic complex și plin de incertitudini.
În discursul său, Dan a propus crearea unui fond de garantare pentru investițiile românești în Republica Moldova, o viziune pragmatică și de durată. Totodată, a făcut o precizare esențială: românii din Republica Moldova nu sunt diaspora, ci o comunitate istorică integrantă a națiunii române, temporar aflată în alt stat.
Procesul unirii necesită timp, efort și inteligență. Deși sprijinul în sondaje pentru Unire variază între 37% și 40%, acest procent nu este de neglijat. Totuși, așteptările unui val majoritar imediat sunt nerealiste. Orice integrare națională presupune educație, dialog și pași concreți. În plus, ideea unirii a fost adesea compromisă de grupuri marginale, uneori agresive, ceea ce a dus la scăderea credibilității în rândul publicului larg.
Unionismul adevărat nu este o simplă retorică de miting, ci o mișcare cu rădăcini istorice adânci — de la pașoptiști la eforturile din 1991, când Bucureștiul a ratat un moment istoric. Aceste episoade arată că oportunitățile unirii sunt rare și decisive, iar pierderea lor poate avea consecințe majore.
Astăzi, forma haotică și isterizată a unionismului devine uneori o armă indirectă a Moscovei, care dorește să mențină ideea unirii într-un spațiu toxic, pentru a o discredita. Astfel, unii „unionisti” neinstruiți sau manipulați servesc, conștient sau nu, obiectivele Kremlinului.
Pe de altă parte, în Republica Moldova a apărut o forță politică pro-unionistă serioasă — Platforma Reîntregirii Naționale, care propune o foaie de parcurs concretă, bazată pe semnarea unui tratat de relații speciale și frățești între România și Moldova. Acest tratat ar putea reglementa securitatea comună, infrastructura, educația și cultura, fără a grăbi procesul sau a tensiona societatea.
Sub președinția lui Nicușor Dan, discursul despre Unire începe să capete o dimensiune strategică, realistă și pragmatică, înlocuind simbolismul cu o strategie pas cu pas.
Un pas important ar putea fi modificarea Constituției României pentru a include o prevedere explicită privind posibilitatea unirii, similar modelului german de reunificare. Aceasta ar oferi un cadru clar și democratic pentru viitor.
Alegerea lui Nicușor Dan deschide o oportunitate istorică, însă succesul depinde și de evoluția politică de la Chișinău după alegerile din 28 septembrie. Un parteneriat strategic puternic și asumat românește ar putea transforma Prutul din graniță în pod al solidarității și dezvoltării comune.
Reîntregirea națională este nu doar o datorie istorică, ci o soluție viabilă pentru a scoate Republica Moldova din zona de insecuritate și stagnare economică. Dacă este gestionată inteligent și etapizat, aceasta poate garanta prosperitatea și demnitatea tuturor românilor, indiferent de locul în care trăiesc.
Sub președinția lui Nicușor Dan, proiectul prinde contur. Acum, mingea este în terenul Chișinăului — e momentul să transformăm visul generațiilor într-un proiect real de țară, sau mai bine spus, de țară unificată.
Abonează-te la canalul nostru Telegram pentru știri actualizate direct pe telefonul tău!