EDITORIAL // De Ziua Chișinăului- orașul anexuțelor
14 Octombrie 2020 17:20
Văicăreală, ironii, ocară și sentințe. Asta s-a auzit de la influenceri în momentul în care a ars Filarmonica din Chișinău. Nimic de reținut și util pentru binele instituției mistuite de foc.

Am avut ocazia să văd clădirea imediat după incendiu și, iertați-mă, atenția mi-a reținut nu edificiul desfigurat, ci o anexuță lipită de el și parcă neatinsă de flăcări. Înainte de orice, m-am gândit dacă poți să mai vezi așa ceva altundeva în lume. Nu zic de La Scala sau de Opera de la Viena. Dar măcar undeva, oriunde vreți. Nu cred... O anexuță cu ”șifer” și cu acea tencuială de culoare gri, sumbră și depresivă numită ”șubă”!

Chișinăul este orașul anexuțelor și, dincolo de orice considerații arhitecturale și estetice, pentru mine anexuțele reprezintă și reflecția resemnării orășenilor în calitatea de oameni inferiori și lipsiți de capacitatea de a-și modela existența. Chișinăuienii, ca și toți ceilalți moldoveni, refuză să aspire și să realizeze ceva, sunt împăcați cu starea de persoane incapabile, victime închinate ale arbitrariului. Și nu-i lasă nici pe alții să viseze. E mizerabil orașul? Da. Schimbăm ceva? Nu, Doamne ferește! Să rămână așa cum este!

Uneori pe Facebook mai postez imagini frumoase din alte orașe și le proiectez pe ceea ce ar trebui să fie o idee despre Chișinău din punct de vedere al urbanismului. De exemplu, iau imagini ale râului Someș din municipiul Oradea, amenajat și încadrat în infrastructura orașului, și invoc infectul la propriu dar și ca denumire râul Bâc. Bâc care ar putea fi redenumit în Izvorul Codrului, căci înțeleg că izvorăște în zona Codrilor. Bâc care ar putea fi curățat, amenajat și transformat într-un spațiu care nu ar urâți orașul, ci i-ar da farmec.

Sau imaginez, de exemplu, transferul Pieței Agricole Centrale și edificarea pe locul ei a unui Centru Istoric compus din clădirile frumoase și distruse cândva ale Chișinăului. De altfel, nu e o chestiune de inventat, căci ceea ce este numit Centru Istoric reprezintă un concept specific orașelor emancipate. Ar însemna și pentru Chișinău un început de civilizație urbanistică, în detrimentul a ceea ce este astăzi – doar o extensie a Pieței Agricole Centrale, cu toate metehnele acesteia: comerț neevoluat și necontrolat, contrabandă, insalubritate, pericol pentru ordinea și sănătatea publică etc.    

Consider că putem fi capabili să realizăm aceste lucruri atât timp cât ele au fost posibile într-un termen foarte scurt acolo unde există oameni cu două picioare, două mâini, un cap pe umeri și facultatea de a avea voință elementară.

Postările nu au adunat multe like-uri, fie. Dar ceea ce m-a lămurit de fapt a fost un fel de reacție care mi se pare reprezentativă pentru un număr mare de concetățeni. Sună cam așa: ”și uăi, voi și jisaț noaptea, scrieț ziua”.

Totuși, în discuțiile în care am avut timp și ocazia să explic asemenea idei, reacțiile au fost pozitive. Cred că sunt mulți cei care pot înțelege beneficiile transformării, mai ales că realizarea unui proiect urbanistic de anvergură nu presupune de fapt costuri din buzunarul cetățenilor. Și, în orice caz, este mai realist decât ideile fantasmagorice precum demolarea unor cartiere întregi pentru realizarea bulevardului Cantemir în vederea fluidizării traficului din centrul Capitalei.

În fine, Chișinăul este oglinda locuitorilor săi, e simplu. De aia, de Ziua Orașului îi doresc urbei noastre cât mai puțini orășeni cu mintea încuiată și cât mai mulți cetățeni pe care îi deranjează trotuarele abundând de injurii, chiștoace și muci scuipați, cetățeni care au mintea suficient de luminată pentru a îndrăzni să gândească mai larg decât cuprinde o anexuță...

La Mulți Ani, Chișinău!

Comentarii: 0  
 
TAGURI