În 1992 locuitorii satului Fîrlădeni au stat la straja Republicii Moldova, cine astăzi le va apăra interesele lor?
30 August 2012 11:04
2815 0 Veaceslav Burlac Democracy.md
Ministerul Educaţiei a decis să fie închis liceul din satul Fîrlădeni, raionul Căuşeni. Nu la Tiraspol s-a decis, ci la Chişinău. Absurditate, dar realitate. O bună parte din cetăţenii Republicii Moldova nici nu ştiu unde e acest sat. Vă spun, e o fostă suburbie a oraşului Bender, locuitorii căruia în 1992 au luat armele în mînă şi cu preţul vieţii au apărat satul de "oaspeţi" înarmaţi.

Am fost şocat de o ştire care am auzit-o la Jurnal TV. A fost nevoie de doar 21 de ani, ca această ţară, pentru care au luptat locuitorii satului şi au vărsat sînge, să uite de ei. Părinţii copiilor claselor a IX-XII sunt nevoiţi să trimită copii să-şi prelungească studiile în oraşul Bender. Nu poate fi mai mare umilinţă pentru copiii, părinţii cărora au luptat împotriva celor, care acuma le vor preda Istoria Transnistriei. Cine vor fi ei în aceste clase? Învinşi sau învingători? Trădători sau patrioţi?

Nu mă voi mira dacă mîine satul Fîrlădeni în frunte cu primarul vor anunţa că trec sub jurisdicţia autorităţilor de la Tiraspol. Ce are să facă atunci cei din Piaţa Marii Adunări Naţionale 1, vor trimte poliţia cu armele să intervină în forţă? Dacă aţi uitat, vă amintesc că mai sunt vreo 7 sate în raionul Dubăsari, care încă mai au tricolorul pe primărie, dar cred că e vremelinic... Dacă mai guvernează în aşa hal cei de la Chişinău, atunci rămînem şi cu mai puţine sate în această ţară...
Pentru toţi e înţeleasă această optimizare. Dar chiar şi în satele din zona de securitate să neglijăm în aşa hal interesele naţionale şi a băştinaşilor, nu avem dreptul moral.
În 1992 anume locuitorii satului Fîrlădeni cu armele în mînă îşi apărau satul pentru ca, copiii lor să poată studia în limba maternă, ca copiii lor să poată fregventa un licei lipsit de stereotipul şi sistemul de predare sovietic. Au luptat pentru o ţară liberă şi democratică. Au vărsat sînge pentru cei care acuma le taie creanga de sub picioare şi le umilesc copiii. Au trecut doar 21 de ani şi ne întoarcem cu spatele la cei, care au pus pieptul şi umărul la statalitatea acestui stat. Mi-e frică să reflectez asupra situaţiei în care, Doamne freest, să aibă nevoie Republica Moldova de apărare şi să nu aibă cine o apăra.
Eu sunt convins că această problemă va fi pusă în discuţie la şedinţa Guvernului şi a Parlamentului. Poate vor găsi bani pentru acest sat uitat de stat…
Comentarii: 0  
 
TAGURI