Posibilitatea de a emigra!
12 Martie 2014 12:41
2238 0 Garștea Drăgălina Democracy
Au trecut aproape două săptămâni de când visul nostru a devenit parțial realitate. S-a liberalizat regimul de vize. Acum nu ne rămâne decât să ne facem bagajele, dar să ne gândim bine ce luăm cu noi, pentru că e posibil ca scurta noastră călătorie să fie mai mult o evadare pentru totdeauna.
Au trecut aproape două săptămâni de când visul nostru a devenit parțial realitate. S-a liberalizat regimul de vize. Acum nu ne rămâne decât să ne facem bagajele, dar să ne gândim bine ce luăm cu noi, pentru că e posibil ca scurta noastră călătorie să fie mai mult o evadare pentru totdeauna.
A spus viceministrul Afacerilor Externe, Iulian Groza, într-un interviu realizat de ProTV că nu există riscul ca numărul emigranților să crească o dată cu abolirea regimului de vize, dar… nu aș prea crede. Ai nostri sunt mult mai deștepți de cât par. Doar în acord e stipulat că avem voie să stăm pe teritoriul țărilor Europene timp de 90 de zile. Păi și care-i problema?! Mergem în Italia, ne angajăm timp de 3 luni, ștergem fundul la babe, pentru că așa se obișnuiește, îți dai părinții la un azil și îngrijești de alții, după care “ne luăm” concediu, avem tot dreptul. Venim acasă, petrecem momente minunate cu familia și după alte 3 luni, ne mai ducem o dată  „la odihnă la Italia”.
Au crezut oficialii europeni că pe moldoveni cineva îi prostește?! Ei nu, ba e chiar invers. Și de ce am menționat de emigrare...pentru că mi-i teamă că vom rămâne fără oameni. Și mai cu seamă, fără specialiști, toți vor să fugă mâncând pământul. Îmi vine acum în cap publicitatea în care apar un medic și o asistentă medicală. În prima parte aceștia apar ca niște eroi, care salvează viețile, sunt mândri de profesia pe care și-au ales-o. Doar că din dorința de a câștiga mai mult, lasă profesia și își i-au cu ei doar amintirile. Amintiri care nu pot fi cumpărate cu banii câștigați departe de familie. Ajunși într-o țară străină, medicul ajunge un măturător, iar asistenta o chelneriță. Ce-i leagă?! Paradox, la fel muncesc alături, pe acceași stradă. Își îndreaptă privirele unul către celălalt, dar pe fața lor nu mai persistă acea mândrie, ci o rușine imensă.
Mă tot întreb, merită oare sacrificiul pe care-l fac acești oameni?! Indiferent de “poveștile” pe care ni le spun cei care sunt plecati, că vor reveni în țară, că le este bine acolo, sau că sunt respectați și nu le sunt lezate drepturile, toate sunt niște brașoave. Oricât de acasă nu te-ai simți, tot străin pentru ei vei rămâne. În schimb, undeva, la mii de km stă un suflet drag și plânge de dorul părinților. Pentru că cei mai afectați de acest “viciu” al moldovenilor sunt copii rămași acasă.
Oricât de mulți bani  ar primi acești copii rămași acasă fără de părinți, ei sunt săraci, pentru că sunt lipsiți de dragostea, grija și prezența părinților. E  paradoxal, dar în același timp e real. Nu banii veghează somnul copilului tău, nu banii îi sunt alături atunci când el se îmbolnăvește, nu banii îl duc de mână în prima zi de școală, nu banii îl susțin la primul examen, nu banii îl încurajează atunci când își alege facultatea și nu banii îi zic în fiecare zi cât de mult îl iubesc.
M-am c-am îndepărtat de început, dar adevărul e că chiar nu aș vrea ca semenii noștri să plece. Și așa suntem puțini. Nu zic că sunt împotriva liberalizării regimului de vize, Doamne ferește, nu. Ba dimpotrivă sunt pentru, cu ambele mâiini în sus. Eu care nu am altă cetățenie decât cea moldovenească și care fără rând la vize nu pot pleca din țară. Doar că ceea ce-mi doresc eu este visul copiilor. Vreau ca acest fapt istoric pentru Republica Moldova să aducă doar beneficii. Să putem călători, să ne vizităm rudele de peste hotare și să revenim acasă.
Comentarii: 0  
 
TAGURI